Grupuri de dezvoltare personala pentru copii (3-12 ani)

„De ce acest grup? Copilul meu este normal.”

Anii copilariei sunt esentiali pentru formarea personalitatii si evolutia comportamentului. Modulul de dezvoltare personala poate fi privit ca o forma de insotire psihologica a copilului in procesul cunoasterii de sine, oferindu-i acestuia posibilitatea cresterii increderii in sine si a capacitatii de a se adapta cat mai eficient si creativ la diversele situatii de viata. Obiectivele activitatilor din cadrul unui grup de dezvoltare personala sunt variate, fiind centrate pe exprimare corporala, spontaneitate, creativitate, imagine de sine, autonomie, competente emotionale si sociale.

„Ce ne propunem:”

-facilitarea exprimarii emotionale a copilului;

-identificarea si eliminarea eventualelor blocaje prin descoperirea si activarea unor resurse noi;

-reducerea comportamentelor problematice;

-adecvarea reactiilor comportamentale;

-stimularea coooperarii si a spijinului reciproc;

-exersarea capacitatii de exprimare verbala, incurajarea asertivitatii;

-antrenarea abilitatilor empatice;

-activarea spontaneitatii si stimularea creativitatii;

-optimizarea capacitatii de autocunoastere, autoacceptare si cresterea stimei de sine;

-imbunatatirea abilitatii de comunicare interpersonala;

-identificarea unor modalitati creative de solutionare a conflictelor, de depasire a impasurilor;

-facilitarea intelegerii rolurilor din familie, stimularea acceptarii propriei familii;

„Cum?”:

…Prin utilizarea unei game variate de tehnici (arterapeutice, dramaterapeutice, meloterapeutice, ludoterapeutice, terapie prin dans si miscare) intr-un mediu cald, securizant, armonios, facilitat de echipa de psihologi,  in care copilul sa se simta acceptat si sa poata dezvolta noi relatii atat cu adultii cat si cu cei de varsta sa. Continutul, modalitatea de desfasurare, materialele de lucru , temele abordate precum si activitatile din cadrul sedintelor sunt variate si in concordanta cu varsta (pentru mai multe detalii legate de psihologia varstei aici)  si profilul de personalitate al copilului.

Inaintea demararii grupului vom avea o intalnire de evaluare,ce are ca scop  raportarea programei de activitati la nevoile psihologice ale copilului. Grupurile vor fi alcatuite din 6-8 copii, pe categorii de varsta. Intalnirile vor fi organizate in module de 12 sedinte, desfasurate saptamanal, pe parcursul a 3 luni. Programa noastra in decursul unui an este de patru module (  detalii referitoare la continutul fiecarui modul aici ).

„Cat costa?”:

Sedintele de grup:

  • achitate saptamanal: 40 lei/sedinta
  • achitate in regim de abonament: 350 lei/ modul (3 luni -12 sedinte) 600 lei/ doua module (6 luni -24 de sedinte)

„Unde?”:

Bucuresti, str.Avrig, nr.63, bl.E2, sc.6, et.1, sect.2

Repere: In intersectia Iancului, in spatele Intermacedonia, deasupra Alpha Bank, langa Administratia Financiara.

„Cu cine?”: 

 psih. Ana Maria Mintici: ana.mintici@psihart.ro

psih. Laura Trifu:  laura.trifu@psihart.ro

psih. Veronica Constantin: veronica.constantin@psihart.ro

Recenzie: Ruediger Dahlke – Boala ca sansa. Cum sa descifram mesajul ascuns al bolii.

Oare ce sansa iti pot oferi suferinta, durerea, chinul, boala? Te intrebi perplex si neincrezator cand vezi titlul cartii lui Dahlke: Boala ca sansa. Mereu ne-am temut de boli, uneori pana la ipohondrie, si este greu sa gasesti raspunsul unei astfel de intrebari paradoxale. Sansa despre care vorbeste Dahlke este cea de a te cunoaste, de a veni mai aproape de tine, de a te descoperi, de a descifra mesajele pe care ti le transmite corpul. Adesea el este un indicator al trairilor si framantarilor noastre interioare, mai fin decat am putea vreodata sa credem.

Pentru a porni la drum in a intelege sansa pe care ne-o ofera boala, trebuie intai sa intelegem un lucru fundamental despre pasivitatea vs activismul corpului nostru. Adesea ne raportam la noi ca fiind complet vulnerabili in fata bolilor si absolut pasivi: M-a luat raceala. Ei bine, corpul nostru are posibilitatea de a lupta cu foarte multi virusi si germeni – imunitatea noastra este foarte puternica, daca suntem intr-un foarte bun echilibru trup – psihic. Dar atunci cand ceva ne supara, trupul nostru isi scade imunitatea si lasa sa se dezvolte un simptom al supararii.

“ Ce vizeaza simptomul? Unde vrea sa-l duca pe cel afectat? Exemplu de raspuns: sa-si marturiseasca siesi ca i-a ajuns si vrea sa scape de agresiuni.”

Un exemplu al descifrarii mesajului ascuns al trupului transmis prin boala este cel al banalei raceli – simptom la care se referea Dahlke in acest citat. Astfel, raceala ne transmite ca refuzam contactul cu exteriorul, si il realizam doar agresiv: tuse, stranut, scuipat. Refuzam contactul tocmai din cauza unei suparari pe lume, si actul inchiderii in sine e manifestat chiar de inchiderea corpului: caile de comunicare sunt blocate. Dahlke arata cum se deruleaza un ritual de retragere: ritul cere ca racitul sa fie trimis acasa, in singuratate, in consecinta departe de atacurile care l-au suparat. Mai mult, daca nu se intampla aceasta, cei afectati refuza amabil contactul “ Nu va apropiati de mine, sunt racit!”.

Pe modelul acesta isi construieste autoarea cartea, analizand in profunzime cancerul si apoi luand corpul de sus in jos – din cap pana-n picioare – si discutand semnificatia tuturor afectiunilor care pot aparea la in fiecare zona a trupului – de la par pana la bataturile din talpa. Mai pe larg, Dahlke ne ajuta sa descifram mesajele capului, sistemului nervos, gatului, coloanei vertebrale, umerii, bratele, mainile, pieptul, abdomenul, bazinul, picioarele si labele picioarelor. Apoi, in partea a doua a cartii, ne ofera o introducere in filosofia semnificatiei si interpretarii bolilor.

Cartea este usor de citit si ar putea fi pusa cu usurinta ca lectura obligatorie langa “Medicina pentru toti” care exista intr-o forma sau alta in orice casa. Ar trebui sa incepem sa ne vindecam psihicul intai, si apoi corpul, si am vedea astfel cum se raresc considerabil afectiunile celui din urma, intrucat corpul nu este decat tabloul psihicului. Cartea lui Dahlke ne ofera o cale de acces spre sufletul/psihicul nostru, prin intermediul corpului nostru, o cale neconstientizata de multi dintre noi, pe care trebuie sa incepem sa o batem necontenit pentru a ne intelege si a ne fi cu adevarat prieteni.

Psih. Ana Maria Mintici

Jocurile online – „Spaţii în care viaţa materială se extinde”

Articol aparut in: Dilema Veche nr.389, 28iul.-3aug.2011

Autor: psih. Ana Maria Mintici

La nivel mondial, jocurile virtuale precum World of Warcraft, EVE Online sau Second Life înregistrează zilnic aproape 20 de milioane de utilizatori distincţi. Ei interacţionează, colaborează şi formează relaţii prin intermediul avatarurilor lor, în ceea ce se numesc MMORPG-uri (Massively Multi-User Online Role-Playing Games).

Jocurile virtuale sînt adesea acuzate ca fiind doar o evadare din viaţa materială. Eu, una, cred că acestea sînt mai mult de atît, avînd în vedere comunităţile create în joc care se transpun uneori şi în viaţa reală. Cercetători ai acestor spaţii virtuale au arătat că identităţile şi experienţele noastre virtuale nu sînt separate de identităţile şi experienţele lumii materiale. Ele coexistă şi co-evoluează pe măsură ce se modelează una pe cealaltă. MMORPG-urile nu sînt atît o nouă formă de joacă, pe cît un nou mediu de comunicare care permite alte forme de identitate şi interacţiune socială. Mai mult de atît, abilităţi şi competenţe descoperite şi exersate în joc transpar în viaţa materială la fel de des cum se întîmplă şi reversul.

Jucătorii pot juca singuri, dar este mai avantajos să joace în grupuri, numite ghilde, clanuri sau corporaţii. Acestea sînt comunităţi persistente cu structură prestabilită, create de către jucători, cu o combinaţie echilibrată de roluri. Membrii corporaţiei Romania Renegades din EVE Online, formată în 2004, spun adesea că sînt o comunitate, o familie. Comunitatea este coezivă tocmai pentru că se prelungeşte în planul material. Adesea, referirile la calitatea grupului sînt direct legate de contactul nemijlocit, din viaţa reală: Pe noi ne leagă ceva, ne cunoaştem. Noi ne jucăm pentru noi, pentru grupul ăsta. Mie îmi place o dată la două săptămîni să-l pup pe chelie pe H. (J.,32).

Jucătorii se întîlnesc o dată la două săptămîni şi merg la grătare, cel mai adesea la liderul alianţei acasă, unde se strîng de obicei între 10 şi 20 persoane. O dată pe an, în februarie, se organizează o întrunire mai mare cu un ansamblu de corporaţii, numit alianţa Romanian Legion, cînd se face o excursie într-un alt oraş din ţară sau străinătate. Grupul acesta activează precum capital social, întrucît membrii se ajută adesea în viaţa materială, în funcţie de profesiile pe care le au. Statisticile arată că utilizatorul obişnuit al acestor jocuri online petrece săptămînal aproximativ 17 ore în spaţiul virtual, asta însemnînd cam două ore şi jumătate pe zi. Extremele ajung undeva la 8 ore pe zi, ceea ce echivalează cu un job full time, făcîndu-ne să ne întrebăm oare ce anume îi motivează pe jucători? Unii spun că jocurile acestea sînt doar pentru copii şi adolescenţi, însă realitatea este un pic diferită. În EVE Online, de exemplu, joc care adună 60.000 de utilizatori zilnic, media de vîrstă a jucătorilor este de 27 de ani. De asemenea, aceste jocuri sînt adesea practicate în familie: soţi, fraţi sau părinţi cu copiii lor. Cercetătorii au listat ca motivaţii principale de a juca MMORPG-uri: realizările (dorinţa de a deveni puternic prin acumularea de iteme, de resurse şi atingerea unor obiective înalte), socializarea (dorinţa de a interacţiona cu alţi jucători şi de a forma relaţii importante, suportive, care implică dezvăluirea preocupărilor din viaţa materială), explorarea, manipularea (plăcerea de a-i păcăli, aţîţa, domina şi dezamăgi pe ceilalţi) şi imersiunea (bucuria de a fi într-o lume fantastică, precum şi de a fi altcineva). Întrucît utilizatorii sînt conştienţi că acest timp petrecut în realitatea virtuală trebuie sacrificat din viaţa materială, un jucător din EVE Online spune că a făcut totuşi alegerea corectă, întrucît: EVE este un joc foarte bun, pe

principiul o pierdere cît mai mică şi o distracţie enormă. Persistă totuşi întrebarea: Jocurile virtuale creează dependenţă, dăunează? Nicholas Yee, cercetător al MMORPG-urilor, a stabilit, prin cercetările întreprinse, că 50% dintre jucătorii chestionaţi se autodeclară dependenţi de un joc MMORPG, iar 18% au considerat că le dăunează mult în educaţie, sănătate, planul financiar şi cel relaţional. Evident, situaţia de faţă arată că beneficiile aduse de joc sînt mai mari decît costurile. Unul dintre aceste beneficii este că spaţiul virtual ajută la depăşirea anxietăţilor. De exemplu, utilizatorii care se subestimează pot deveni puternici şi competenţi în acest spaţiu, depăşind anxietăţile din viaţa materială. Sau, utilizatorii care se simt subevaluaţi, neapreciaţi, în viaţa materială, pot deveni membri necesari şi valoroşi ai unor grupuri virtuale. De asemenea, utilizatorii cu o imagine de sine negativă pot alege să aibă avataruri atractive, cu reprezentări corporale pe care şi le doresc în viaţa materială. Pe scurt, aceste medii sînt seducătoare pentru unii utilizatori deoarece îi ajută să-şi controleze sau să-şi ţină în frîu anxietăţile. În jocurile virtuale se produc fenomene importante care pot crea, modela şi restructura relaţii în lumea materială. Aceste cyberspaţii sînt nu doar spaţii virtuale în care evadezi din viaţa materială, ci şi spaţii în care viaţa materială se extinde.

Aşa cum spunea şi Yee Dacă ai putea fi oricine, oriunde, ai alege mereu să fii exact cel care eşti? Presupunînd că nu sîntem constrînşi la formele umane şi la modalităţile de mişcare şi interacţiune derivate din legile fizicii, ce ne-ar opri de la a încerca altele noi? Dacă trupul este doar proteza originală (Katherine Hayles), ce ne opreşte de la a gîndi în afara trupului?

Artterapia pentru copii: abordare si tehnici experientiale.

A ajuta un copil sa creasca prin intermediul artei implica a oferi, a arata, a explica, conform lui Rubin (2005, 16). De asemenea poate insemna a privi si adesea, a astepta. De multe ori inseamna a te misca, a fi activ. Alteori inseamna a fi prezent dar discret, respectand absorbirea esentiala a celuilalt in dialogul creativ. A ajuta inseamna multe lucruri, dar intotdeauna inseamna a fi conectat la celalalt, a te comporta intr-un mod care respecta dreptul de a avea un spatiu personal si face posibil pentru client sa castige simultan control si libertate in acest spatiu.

Pentru multi copii, atat hiperactivi cat si inhibati, experimentarea unei forme mai libere de a crea, poate fi esential pentru a-i convinge ca, intr-un mod simbolic, ei pot cu adevarat sa se elibereze, sa exprime trairi puternice cu miscari libere si sa ramana in controlul impulsurilor care se dovedesc a fi nici atat de distructive nici atat de dezorganizatoare cum anticipau. Doar dupa o astfel de eliberare simbolica va putea permite familiarizarea cu experienta temuta, sa creasca. (Rubin, 2005, p.22)

Creativitatea implica cresterea personala, autoreinnoirea si autoactualizarea spune Moustakas (1977). El arata faptul ca beneficiile semnificative in constientizare si autocunoastere sunt catalizate mai degraba de sursele interioare decat de cele exterioare. De asemenea, toate fiintele umane au capacitatea de a fi creative si de a relationa autentic cu ceilalti, pastrandu-si in acelasi timp unicitatea. Moustakas sustine ca acest potential este amenintat de presiunile catre conformare exercitate de societate si de relatiile conventionale.

Creativitatea permite lumii interioare imaginative sa devina congruenta cu exteriorul, astfel incat fiecare persoana sa-si poata modela destinul. El spune ca abilitatea de a fi realmente artistul propriei lumi sociale este determinata de depasirea cu succes a provocarilor dezvoltarii din trecut. Uneori, din cauza deficientelor si problemelor din trecut, exprimarea artistica poae fi un mijloc de a redescoperi creativitatea si inovatia, desi trecerea i mai departe in relatiile sociale, nu este tocmai usor de dobandit.

Pictura, modelajul, jocul cu nisip, colajul si alte tehnici provocative experientiale sunt indispensabile in evaluarea psihodiagnostica a copiilor, ele actionand totodata si ca mijloace de suport a efectelor terapeutice. Prin aceasta, ele sunt mijloace provocative si catalizatoare ale procesului terapeutic analitic si restructurant.

Jocul are pe de-o parte functie de dezvoltare a copilului si pe de alta parte este un excelent instrument psihodiagnostic. Prin calitatea si creativitatea jocului spontan se pot identifica dezvoltarea normala sau, dimpotriva, unele tulburari. Cum se joaca copilul, cu ce se joaca, care sunt formele sale de expresie, gradul de activism, performanta, nivelul de dezvoltare cognitiva, capacitatile adaptative si creativitate in rezolvarea problemelor simple (de exemplu: folosirea jucariilor cu intentia atingerii unui alt scop decat cel pentru care a fost destinata jucaria initial), relatia cu copiii, relatia cu copii nou intalniti, reactia la persoane necunoscute, agregarea sau participarea la activitatea de grup, observarea afinitatilor, dar si a antipatiilor, comportamentul empatic, agresivitatea sau lipsa ei, toate sunt elemente care se manifesta in jocul spontan al copilului (coord. Iolanda Mitrofan, 2001).

Observatiile asupra copilului in interactiune cu membrii familiei sau cu mediul sau social sunt extrem de importante, deoarece copilul, in special pana la varsta de 6 ani, nu are posibilitatea de a verbaliza complet sau adecvat trairile, sentimentele, gandurile, atitudinile sale fata de experientele cu care se confrunta si nici dorinta de a se face inteles. Jocul este poarta de acces cea mai potrivita, spun autorii citati, catre trairile afective ale copilului: fie prin jocul spontan, jocul condus sau jocul simbolic.

Psih. Ana Maria Mintici

Bun venit pe blogul PsihArt !

Suntem o echipa de profesionisti in domeniul psihologiei si psihoterapiei, fiecare specializat intr-o arie aparte. Iubim oamenii, de la cel mic la cel mare si pregatirea, experienta si dedicarea pentru aceasta meserie ne recomanda.

Am infiintat acest blog pentru ca echipa PsihArt sa poata publica articole de interes pentru clienti. De asemenea, aceasta platforma constituie o punte de comunicare intre psihologii nostri si clienti.

Va invitam la lectura si la comunicare!