INTERVENTIA LOGOPEDICA – Cand? Unde? Cum?

„Ceva pare in neregula cu modul in care copilul meu vorbeste. Sa consult un specialist?”

Copilul tau a implinit deja doi ani, dar nu vorbeste inca. Sau o face, insa acest lucru se intampla rar si cu greu reuseste sa se faca inteles. Ori poate are cinci ani, insa pronuntia sa lasa de dorit: deformeaza sau omite anumite sunete, inlocuieste silabe. Ai remarcat ca, fata de alti copii,  pare sa aiba un vocabular limitat si ca in majoritatea conversatiilor se exprima incorect din punct de vedere gramatical. Sau este deja in clasa a treia, insa cu greu reuseste sa tina pasul cu colegii sai la scriere, citire sau matematica. Ai remarcat ca in ultima vreme a inceput sa se balbaie tot mai des. Ori ca vorbeste foarte rapid , ajungand sa „manance” sunete, silabe, si chiar cuvinte intregi. Sau dimpotriva, in comparatie cu cei din jurul sau, se exprima extrem de lent. Se poate intampla sa vorbeasca foarte incet, aproape in soapta sau ca si cum ar avea o raguseala care nu ii mai da pace.

De cele mai multe ori parintele este cel care remarca neregularitati la copilul sau, insa exista si posibilitatea ca de multe ori acestea sa fie trecute cu vederea, din varii motive: „este doar o faza”, „si ce daca nu se exprima corect, are timp sa mai creasca”, „se balbaie fiindca este prea inteligent – gandeste mult si repede”, „eu la patru ani mi-am dat drumul la vorba”, „nu citeste bine fiindca invatatoarea nu are tact pedagogic”, „este asa de dulce cand zice totos in loc de cocos”, „este mai timida, de aceea nu vorbeste clar”, etc.

Cert este ca, orice tulburare de limbaj are tendinta de a se agrava si consolida in timp, ca deprindere negativa. Incepand cu cele mai simple, tulburarile de limbaj produc efecte negative asupra personalitatii si a comportamentului copilului, ducand la frustrare, anxietate, stima de sine scazuta. O pronuntie deficitara netratata poate conduce la dificultati in ceea ce priveste scris-cititul.

Partea buna este ca tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile, prin metode specific logopedice. Cu cat se intervine mai timpuriu si mai eficient, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.

„Vom merge la logoped. La ce sa ma astept ?”

Ai hotarat sa consulti un logoped. Fie din proprie initiativa, fie la sugestia unui alt membru din anturajul copilului, fie la recomandarea educatoarei, a medicului sau a invatatoarei … sunteti pe drumul cel bun! Indiferent ca cel mic are sau nu o problema, in cel mai bun caz vei fi primi confirmarea unui specialist cum ca totul este in regula. In cazul in care evaluarea va indica o tulburare, se va realiza si se va pune in aplicare  un plan terapeutic individualizat.

In functie de recomandarea primita sau de preferinta ta, poti gasi un specialist in mediul educational (gradinite, scoli, centre logopedice), in mediul clinic (spitale, clinici) sau in mediul privat (cabinete psihologice private). Important este ca persoana respectiva (psihopedagog, pedagog sau psiholog clinician) sa aiba pregatire in logopedie. Ca si client, este dreptul tau sa ceri informatii cu privire la specializarea persoanei in cauza, mai ales in cazul in care ai optat pentru serviciile unui cabinet privat.

Orice demers terapeutic porneste de la o evaluare. Intrucat limbajul si sistemul cognitiv se afla in stransa legatura, procesul evaluativ logopedic, daca este facut serios, are o natura complexa si o abordare holistica. Se va face o anamneza a familiei in ceea ce priveste prevalenta tulburarilor de limbaj sau a celor cu substrat neuropsihologic, se vor culege informatii cu privire la perioada de sarcina a mamei si a modului in care a decurs nasterea si perioada imediat dupa. Este important sa incerci, pe cat se poate sa iti amintesti detalii legate de evolutia copilului, in special din primii doi ani de viata: cum statea cu somnul si cu alimentatia, care era tonusul sau emotional, cum a evoluat motric, cand a inceput sa vocalizeze si sa verbalizeze si maniera in care a facut acest lucru, ce boli si ce fel de interventii a avut, etc. DSCN5261 cut logoCopilului i se va face o examinare a aparatului fono-articulator, in special a praxiei buco-faciale si a capacitatii respiratorii. Se vor evalua schema corporala, dominanta cerebrala (daca este stangaci/dreptaci sau daca lateralitatea nu s-a stabilit inca), orientarea spatio-temporala, auzul fonematic si achizitiile cognitive. In functie de varsta si de capacitatile copilului, modul de evaluare va varia. Dupa caz, se poate efectua si o evaluare care sa determine coeficientul de inteligenta al copilului, cu atat mai mult cu cat se suspecteaza un intelect liminar sau retard. Vor fi luate in considerare personalitatea copilului, mediul familial in care traieste, interesele sale.

In functie de rezultatele evaluarii se va realiza un plan terapeutic individualizat: modul in care va fi abordata tulburarea, ritmul si durata sedintelor de terapie, maniera in care familia va contribui la recuperarea copilului alaturi de logoped. Exista posibilitatea ca, in urma evaluarii, sa fiti directionati si catre alte tipuri de examinari – ORL, neurologie, audiologie, ortodontie, endocrinologie,  etc.

„Cat va dura terapia? In cat timp vor aparea rezultatele?”

Rezultatele si ritmul in care acestea vor aparea depind de numerosi factori: tipul de tulburare; numarul de sunete afectate (in cazul unei dislalii polimorfe, de ex);  varsta la care incepe terapia logopedica; rezultatul  interventiei chirurgicale (acolo unde este cazul); gradul de stabilizare al tipului neuro-muscular defectuos de vorbire; personalitatea si mediul copilului; existenta sau absenta unor tulburari asociate (retard, autism, ADHD, tulburare de tip opozitionist, hipoacuzie, paralizie cerebrala, sindrom Down, etc.) si nu in ultimul rand – gradul de implicare al familiei.

Este extrem de important ca intre logoped si parinti sa existe o stransa colaborare: specialistul te va tine la curent cu modul de abordare a copilului si a tulburarii acestuia, cu progresele si stagnarile sale si  iti va oferi explicatii cu privire la modul in care vei proceda acasa. Ceea ce logopedul construieste la cabinet, parintele va continua acasa!  In cadrul Centrului PsihArt, parintele participa la sedinta copilului, tocmai pentru a reusi sa intervina cat mai eficient in terapia copilului si pentru a obtine rezultatele urmarite intr-un timp cat mai scurt.

psih. Laura Trifu

Materialul publicat în acest articol reprezinta proprietatea autorului de drept şi nu poate fi copiat sau preluat fara acordul acestuia.

 

De ce un grup de dezvoltare personala pentru copilul meu?

DSCN2122 cut Dezvoltarea Personală Unificatoare în cadrul grupului experienţial reprezintă o metodă inedită şi eficientă de asistare şi stimulare a copilului în procesul de maturizare. ??????????Tehnicile expresiv-creative aplicate la grupul atat de preşcolari cat si de scolari, se află în perfect acord cu nevoile principale ale acestei vârste: nevoia de joc, nevoia de interrelaţionare, nevoia de acţiune şi de mişcare, nevoia de concret, nevoia de afirmare şi nu în ultimul rând, nevoia de confirmare din partea celorlalţi. Sentimentul apartenenţei la grup, al acceptării necondiţionate, încurajează autenticitatea fiecărui copil, deschiderea faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Copilul se va simţi apreciat aşa cum este el, confirmat şi valorizat. Va deveni mult mai conştient de sine, mai implicat şi mai dispus să adopte noi atitudini, conduite şi comportamente, fără a se teme de eşec sau de judecata celorlalţi. DSCN5496cutDesenul, jocul, mişcarea, metafora, fantezia ghidată, dansul, muzica, pictura, modelajul, colajul şi dramatizarea îl dezvoltă pe copil in toate planurile sale psihice: senzorio-perceptiv, motric, motivational-afectiv şi cognitiv.Toate aceste activităţi formative vor îmbrăca o haină ludică, cu atât mai mult cu cât jocul reprezintă un factor motivaţional important la această vârstă. Grupurile de dezvoltare personala au ca scop atingerea următoarelor obiective  majore centrate pe: pe modalitatea copilului de adaptare la grup, pe creativitate si spontaneitate, pe exprimare corporala, pe imaginea de sine si autonomie, pe competente emotionale si sociale.

autor: psih. Laura Trifu

Materialul publicat în acest articol reprezinta proprietatea autorului de drept şi nu poate fi copiat sau preluat fara acordul acestuia.

??????????

Spontaneitate si creativitate in tot ce intreprindem! – Modulul II al programului PsihoArmonie (martie – mai. 2013)

In atentia parintilor de copii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani: a inceput MODULUL II al Programului de dezvoltare personala pentru copii „PsihoArmonie”.

Spontaneitate si creativitate in tot ce intreprindem! (martie – mai2013)

??????????Mai constient de propria persoana si mai increzator in sine, copilul va fi incurajat sa dea frau liber imaginatiei si sa se exprime (prin desen, dans, colaj, modelaj, jocuri de rol, povesti de grup, instrumente muzicale, voce, etc.) intr-un mod cat mai personal. Apeland la tehnici specifice (atat artterapeutice, cat si dramaterapeutice) terapeutii vor stimula spontaneitatea copilului, incurajand si valorizand fiecare manifestare creativa a acestuia. Creativitatea presupune flexibilitate in raport cu cerintele mediului, iar un copil flexibil si increzator in sine are mai multe sanse de a face fata cat mai eficient si mai sanatos mediului in care se afla.

Structura modulului:
Sedinta 1: Evaluare Initiala (in paralel: intalnire individuala terapeut-copil + intalnire terapeut-parinti aflati la prima participare la program).
Sedintele 2-11: lucru in grup de dezvoltare emotionala si optimizare comportamentala.
Sedinta 12: sedinta de Evaluare Finala (intalnire individuala terapeut – copil + intalnire terapeut-parinti).
o LA CERERE: Raport de evaluare privind evolutia copilului de-a lungul desfasurarii modulului

Detalii organizatorice:

  •  modulul se va desfasura saptamanal (miercuri, 18:30 – 19:20) in perioada martie – mai 2013
  •  sedinta de evaluare se va realiza in urma unei programari telefonice.

Onorarii:

  • costul unei sedinte de evaluare : 50 ron;
  • costul unei sedinte de grup : 50 ron;
  •  REDUCERI: 35 lei sedinta evaluare si grup la plata modulului in abonament – 30% reducere la plata in abonament a unui modul intreg
  •  raport de evaluare scris: 30 ron.

Terapeuti:

  • psih. Ana-Maria Mintici;
  • psih. Laura Trifu;

Contact:

  •  0752 194 110;  ana.mintici@psihart.ro;
  •  0723 154 599;  laura.trifu@psihart.ro;
  •  adresa: Str.Visinilor nr.3 sect.2, Bucuresti.  ( repere: Foisorul de Foc, Hala Traian,Unirii.  Ratb: tramvai-14,55,40,56; autobuz-133 ).

Atelier de artterapie pentru mame si copii

Centrul PsihArt organizeaza :

MAMA SI COPILUL. O CALATORIE IN TIMP
atelier de artterapie pentru mame si copii

Sărbătorește prima legătură dmother-and-child-klimte suflet a copilului tău, participând alături de el la un atelier dedicat vouă. Amândoi veți avea ocazia sa simțiți această legătură invizibilă dar puternică, valorificând-o prin culoare, formă, cuvânt, imagine și mișcare. Dacă îți place să te joci spontan cu copilul tău, încurajează-i spiritul creativ prin intermediul artterapiei.

Locație: Str. Visinilor, nr. 3, sect. 2, Bucuresti.

Data: 7 martie 2013 ( 18:00 – 20:00 )

Cost: 80 ron / cuplu (mama + copil)

Echipa:
Psih. Ana Maria Mintici
Psih. Laura Trifu

Inscrierile se fac pana la data de 6 martie 2013. (  0752 194 110;   0723 154 599   )

O privire in grupurile de dezvoltare a personalitatii pentru copii.

Galerie

Această galerie conține 6 fotografii.

O privire in grupurile de dezvoltare a personalitatii pentru copii. Pentru cei care nu au avut ocazia sa vada copiii manifestandu-se in cadrul unui grup de dezvoltare emotionala, sociala si intelectuala, va oferim ocazia sa aruncati o privire in cateva … Continuă lectura

„Terapie prin decodificarea simbolurilor – povestea copacului frumos si (ne)ciudat”

Despre minunatiile terapiei prin metafora a scris mama Verei (fetita cu sindrom Asperger despre care am mai scris aici) foarte frumos pe blogul ei:

„Terapie prin decodificarea simbolurilor – povestea copacului frumos si (ne)ciudat

http://sindromasperger.wordpress.com/2011/11/14/terapie-prin-decodificarea-simbolurilor-povestea-copacului-frumos-si-neciudat/

Metafora, ca mijloc de expresie a unei interiorități speciale, devine din ce în ce mai limpede cea mai eficientă cale de a pătrunde în miezul personalității ei. Poveștile Veronicăi (care rareori conțin personaje reale ca atare, ea având o deosebită nevoie de a personifica totul) se intensifică tot mai mult deschizând porți și spargând lacăte grele către sinele ei.

Ultima poveste vorbește (așa cum i-a sugerat Ana Mintici într-o ședință de terapie) despre ea insăși și părinții ei, despre legătura dintre noi. Este o poveste în urma căreia am rămas multă vreme tăcută, cu nodul în gât și neștiind cum să gestionez această enormă cantitate de “mult interior” care ne copleșește cu profunzimea semnificațiilor lui.

In orice caz, eu și Ana am ajuns împreună la concluzia fermă că aceasta și nu alta este frecvența pe care trebuie “să cântăm” pentru ca Vera să audă muzica noastra. Metafora, citirea printre rânduri a creațiilor ei simbolice reprezintă drumul cel mai sigur către înțelegerea și ajutarea Veronicăi.

Povestea albinelor dansatoare și a copacului frumos și (ne)ciudat
Poveste compusă în data de 11. 11. 2011

Două albine dansatoare dansau până văzuseră un copac și se opriră. Ce copac ciudat este acolo! Un copac frumos, ni se pare nouă. Copacul acela ciudat… dar totusi nu e ciudat, șoptiră albinele dansatoare.
Apoi cele două albine au plecat și s-au întors la copac dar era o poartă mare incuiată de care nu puteau trece ca să ajungă la copac. Albinele aveau cheia. Dansul lor era cheia de la poarta mare incuiata.
Atunci a apărut și personajul magic care a dat la o parte poarta încuiată și albinele au putut ajunge la copacul frumos și (ne)ciudat.

Așadar Vera, copacul. Dansul albinelor, armonia cuplului de părinți reprezintă cheia cu care se descuie poarta mare către copac. Plus ajutorul neprețuit al personajului magic, terapeutul. Familia ei, două albine dansând. Cuibul perfect, stupul. Locul unde se face singurul aliment care nu se strică niciodată. Alimentul miraculos, cu atâtea proprietăți terapeutice, atât de hrănitor.
Ce copil fericit… Doamne! Multumesc…”

Multumesc mamei Verei pentru sensibilitatea cu care scrie aceste relatari atat de utile.

Psih.Ana Maria Mintici

Marturii despre o fetita rupta din soare

Acesta este titlul blogului de unde va invit sa cititi fragmente din viata unei minunate fetite pe care o am in terapie si a carei mama scrie despre experientele fiicei ei. Ea este diagnosticata cu sindrom Asperger dar sunt multe elemente care adesea o scot din categoria sindromului iar parintii adesea glumesc spunand ca este „sindromul Vera”. Acest blog este incarcat de emotie si de intelegere din partea mamei pentru fiica ei, si il recomand atat colegilor psihologi cat si parintilor. Pe aceasta cale voi mai transmite admiratia mea fata de mama Verei, care este un exemplu de daruire, acceptare si intelegere, si de la care parintii cu copii cu tulburari din spectrul autist ar avea multe de invatat.

Voi incepe cu un articol recent:
http://sindromasperger.wordpress.com/2011/10/27/a-gresi-e-omeneste/

Psih.Ana Maria Mintici

„a gresi e omeneste

Oricare ar fi greseala pe care o faci fata de ea, Vera te iarta din tot sufletul, mai ales atunci cand recunosti simplu, am gresit.

Desigur, are si ea niste limite. Daca greseala frizeaza un absurd inteles numai de ea, daca vreun algoritm este nemilos incalcat, daca elementele unei enumerari au fost inversate sau omise, daca folosesti fraze incomplete, daca sesizeaza orice mica eroare de comportament sau de exprimare, daca ordinea din mintea ei este amenintata sau atacata cu dezordinea unui “haos lumesc” – atunci ajunge in “punctul critic” si “nelinistea” se poate dezlantui ca o furtuna pe mare. Insa de multe ori, cand te astepti sa fie suparata pe buna dreptate, cand te simti cu musca pe caciula, exact atunci te uimeste cu un switch intelept catre pacea interioara si catre iertare.

Azi, in agitatia punerii in scena a unor piese de teatru, Tom a gresit niste cuvinte, rostindu-le stalcit, eronat. Pardon, s-a scuzat el imediat (stiind ca o crima sau o silaba asezata gresit in cuvant este acelasi lucru pentru ea), iarta-ma Vera, a gresit tati.
“Nu-i nimic”, l-a tintuit ea cu privirea (in ciuda sindromului).
Am invatat azi la cursul de arta ca a gresi e omeneste si ca daca cineva n-ar mai gresi, atunci el nu ar mai fi om.

Tom a amutit. Eu stiam de la terapeuta noastra Ana Mintici ca ii vorbise astazi Veronicai despre greseli si acceptarea lor. Dar, asa cum m-am minunat de multe ori pe parcursul acestei terapii, ma emotioneaza si ma lasa perplexa felul plenar in care Vera se umple de aceste mesaje, si le insuseste restructurandu-si sinele si redand informatiile intr-o forma uimitor de corecta, complexa si eficienta.

Asa cum spuneam la inceputul acestui blog, de multe ori simt ca traim pasind de pe palierul unei asa-zise anormalitati, mereu in cate o camaruta a fericirii… „